deșeua

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din des + a (în)șeua.

Pronunție

  • AFI: /de.ʃeˈwa/


Verb


Conjugarea verbului
deșeua
Infinitiv a deșeua
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
deșeuez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să deșeueze
Participiu deșeuat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe