deșeua

română

Variante

• deșela

Etimologie

Din des + a (în)șeua.

Pronunție

• AFI: /de.ʃeˈwa/

Verb

Conjugarea verbului deșeua
Infinitiv	a deșeua
Indicativ prezent pers. 1 sg.	deșeuez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să deșeueze
Participiu	deșeuat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie.

Cuvinte derivate

• deșeuat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ședeau

Referințe

• DEX '98 via DEX online