destinatar

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză destinataire.

Pronunție

  • AFI: /des.ti.na'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
destinatar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ destinatar destinatari
Articulat destinatarul destinatarii
Genitiv-Dativ destinatarului destinatarilor
Vocativ destinatarule destinatarilor
  1. persoană căreia i se încredințează sau i se trimite ceva; adresant.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe