dezechilibra

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză déséquilibrer.

Pronunție

  • AFI: /de.ze.ki.li'bra/


Verb


Conjugarea verbului
dezechilibra
Infinitiv a dezechilibra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezechilibrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezechilibreze
Participiu dezechilibrat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul.
  2. (v.refl. tranz.) (fig.) a-și pierde sau a face să-și piardă judecata clară.
  3. (v.tranz. și refl.) a face să nu existe sau a nu exista echilibre (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe