dezechilibra
română
Etimologie
Din franceză déséquilibrer.
Pronunție
- AFI: /de.ze.ki.li'bra/
Verb
| Conjugarea verbului dezechilibra | |
| Infinitiv | a dezechilibra |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
dezechilibrez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să dezechilibreze |
| Participiu | dezechilibrat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul.
- (v.refl. tranz.) (fig.) a-și pierde sau a face să-și piardă judecata clară.
- (v.tranz. și refl.) a face să nu existe sau a nu exista echilibre (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online