Sari la conținut

dezerta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză déserter.

Pronunție

  • AFI: /de.zer'ta/


Verb


Conjugarea verbului
dezerta
Infinitiv a dezerta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezertez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezerteze
Participiu dezertat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre militari) a părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic).
  2. (v.intranz.) (fig.) a-și părăsi îndatoririle, obligațiile, a se sustrage de la îndeplinirea lor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe