dezlegător

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a dezlega + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /dez.le.gə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
dezlegător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezlegător dezlegători
Articulat dezlegătorul dezlegătorii
Genitiv-Dativ dezlegătorului dezlegătorilor
Vocativ dezlegătorule dezlegătorilor
  1. persoană care dezleagă (în mod sistematic) probleme, jocuri, enigme etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe