dezlegător

română

Etimologie

Din a dezlega + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /dez.le.gə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului dezlegător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dezlegător	dezlegători
Articulat	dezlegătorul	dezlegătorii
Genitiv-Dativ	dezlegătorului	dezlegătorilor
Vocativ	dezlegătorule	dezlegătorilor

1. persoană care dezleagă (în mod sistematic) probleme, jocuri, enigme etc.

Cuvinte derivate

• dezlegătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online