dezmoșteni
română
Etimologie
Din dez- + a moșteni (după franceză déshériter).
Pronunție
- AFI: /dez.moʃ.te'ni/
Verb
| Conjugarea verbului dezmoșteni | |
| Infinitiv | a dezmoșteni |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
dezmoștenesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să dezmoștenească |
| Participiu | dezmoștenit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a lipsi pe cineva de dreptul de moștenire, a înlătura pe cineva de la o moștenire.
- (v.tranz.) (fig.) a priva pe cineva de un drept al său; a frustra.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online