moșteni

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din moștean.

Pronunție

  • AFI: /moʃ.te'ni/


Verb


Conjugarea verbului
moșteni
Infinitiv a moșteni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
moștenesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să moștenească
Participiu moștenit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a primi un bun pe cale de succesiune, a dobândi prin testament.
  2. a deveni succesorul, moștenitorul cuiva.
  3. (p. ext.) a deține pe cale ereditară o însușire, o caracteristică etc.
  4. (p. gener.) a obține, a dobândi.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe