diademă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Variante

Etimologie

Din franceză diadème < latină diadema.

Pronunție

  • AFI: /di.a'de.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
diademă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ diademă diademe
Articulat diadema diademele
Genitiv-Dativ diademei diademelor
Vocativ diademă diademelor
  1. podoabă în formă de cunună făcută din metal prețios și împodobită cu pietre scumpe, purtată pe cap de suverani, de unii reprezentanți ai bisericii și, în reprezentările plastice, de anumite divinități; podoabă făcută din diverse materiale și purtată de femei pe frunte, la numite ocazii.


Traduceri

Referințe