diavol
Aspect

Etimologie
Din latină diabolus < greacă διάβολος (diábolos). Probabil prin slavă (veche) диꙗволъ (dijavolŭ).
Pronunție
- AFI: /ˈdja.vol/
Substantiv
Declinarea substantivului diavol | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | diavol | diavoli |
Articulat | diavolul | diavolii |
Genitiv-Dativ | diavolului | diavolilor |
Vocativ | ' | ' |
- ființă imaginară considerată drept întruchipare a spiritului rău.
- (fig.) nume dat unui copil sau, p. ext. unui om vioi, zglobiu, isteț sau obraznic, rău.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
dușman principal al lui Dumnezeu și al omenirii
|
|