demon

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wiki letter w.svg Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul "modifică pagina" și rezolvând următoarele probleme:
format substantiv-nld
Variante de scriere Vezi și : démon
Un demon

română

Variante

Etimologie

Din greacă δαίμονας (daímonas). Confer latină daemon, franceză démon.

Pronunție

  • AFI: /'de.mon/


Substantiv


Declinarea substantivului
demon
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ demon demoni
Articulat demonul demonii
Dativ-Genitiv demonului demonilor
Vocativ ' '
  1. (în credințe politeiste din antichitate) ființă divină (bună sau rea).
  2. (în creștinism) ființă imaginară considerată ca simbol al răului și ca dușman al lui Dumnezeu și al omenirii.
  3. (fig.) ființă cu apucături rele.
  4. (pop.) persoană (mai ales copil) vioaie și sprintenă.
  5. (în creațiile romanticilor) personificare a revoltei, a eroismului și uneori a frumuseții fizice.
  6. (în gândirea mitică și în poezie) geniu al neliniștii, care stârnește dorințe, pasiuni etc.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





croată

(hrvatski)

Etimologie

Din greacă antică δαίμων (daimōn).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

demon m.

  1. demon





engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din greacă antică δαίμων (daimōn, "divinitate, zeu").

Pronunție

  • AFI: /ˈdimən/
  • AFI: /ˈdiː.mən/


Substantiv

demon, pl. demons

  1. demon
    Of the Demon who standeth or walketh always with me at my left hand, I asked: "Hast thou seen Beauty?" - (Clark Ashton Smith, The Demon, the Angel, and Beauty, 1922)
  2. defect, meteahnă
    The demon of stupidity haunts me whenever I open my mouth.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din greacă antică δαίμων (daimōn).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

demon m.

  1. demon

Sinonime





norvegiană

(norsk bokmål)

Etimologie

Din greacă antică δαίμων (daimōn).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

demon m.

  1. demon





poloneză

(polski)

Etimologie

Din greacă antică δαίμων (daimōn).

Pronunție

  • AFI: /ˈdɛ̃mɔ̃n/


Substantiv

demon m., demony pl.

  1. demon
    Wszyscy uznali, że został opętany przez demony.

Cuvinte derivate

Locuțiuni





slovenă

(slovenščina)

Etimologie

Din greacă antică δαίμων (daimōn).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

demon m.

  1. demon





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din greacă antică δαίμων (daimōn).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
demon
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ demon demonen demoner demonerna
Genitiv demons demonens demoners demonernas
  1. demon
    Där dväljs en underbar demon i trädens dunkla rum. - (Erik Axel Karlfeldt, Häxorna, 1906)

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate





turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din greacă antică δαίμων (daimōn).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

demon, pl. demonlar

  1. demon

Sinonime

Cuvinte derivate