dibăci

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din dibaci.

Pronunție

  • AFI: /di.bə'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
dibăci
Infinitiv a dibăci
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		dibăcesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să dibăcească
Participiu dibăcit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop.) a potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri.
  2. (v.tranz.) a căuta cu stăruință.
  3. (v.tranz.) a descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui.


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=dibăci&oldid=605989”