dibăci

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din dibaci.

Pronunție

  • AFI: /di.bə'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
dibăci
Infinitiv a dibăci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dibăcesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dibăcească
Participiu dibăcit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop.) a potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri.
  2. (v.tranz.) a căuta cu stăruință.
  3. (v.tranz.) a descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui.


Traduceri

Anagrame

Referințe