diptic

română

Etimologie

Din franceză diptyque.

Pronunție

• AFI: /dipˈtik/, /ˈdip.tik/

Substantiv

Declinarea substantivului diptic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	diptic	diptice
Articulat	dipticul	dipticele
Genitiv-Dativ	dipticului	dipticelor
Vocativ	dipticule	dipticelor

1. icoană sau tablou alcătuit din două plăci legate una de alta în așa fel încât să se poată deschide și închide ca o carte.
2. (p.gener.) operă literară sau muzicală alcătuită din două părți.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online