Sari la conținut

disarray

De la Wikționar, dicționarul liber

(English)

Etimologie

Din engleza medie disareyen, care provine din franceza medie desarroyer < franceza veche desareer.

Pronunție

  • AFI: /dɪsəɹeɪ/ (Anglia)


Verb


Conjugarea verbului
to disarray
Infinitiv to disarray
Prezent simplu
pers. 3 sg.
disarrays
Trecut simplu disarrayed
Participiu trecut disarrayed
Participiu prezent disarraying
  1. a dezorganiza, a zăpăci
  2. (poetic) a dezbrăca

Sinonime

Antonime


Substantiv

disarray, pl. disarrays

  1. dezordine, deranj; (fig.) confuzie, zăpăceală, încurcătură
  2. fel neglijent de a se îmbrăca

Sinonime

Referințe