Sari la conținut

discombobulate

De la Wikționar, dicționarul liber

(English)

Variante

Etimologie

Atestat în America 1834; o variantă fantezistă pentru (to) discompose, (to) discomfit etc., inițial (to) discombobricate.

Pronunție

  • AFI: /ˌdɪskəm'bɒbjəleɪt/


Verb


Conjugarea verbului
to discombobulate
Infinitiv to discombobulate
Prezent simplu
pers. 3 sg.
discombobulates
Trecut simplu discombobulated
Participiu trecut discombobulated
Participiu prezent discombobulating
  1. (în SUA, glumeț) a uimi, a consterna, a tulbura, a dezorienta, a debusola
    Recent events discombobulated the family.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Referințe