discombobulate
engleză
(English)
Variante
Etimologie
Atestat în America 1834; o variantă fantezistă pentru (to) discompose, (to) discomfit etc., inițial (to) discombobricate.
Pronunție
- AFI: /ˌdɪskəm'bɒbjəleɪt/
Verb
| Conjugarea verbului to discombobulate | |
| Infinitiv | to discombobulate |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
discombobulates |
| Trecut simplu | discombobulated |
| Participiu trecut | discombobulated |
| Participiu prezent | discombobulating |
- (în SUA, glumeț) a uimi, a consterna, a tulbura, a dezorienta, a debusola
- Recent events discombobulated the family.