disfavour
(English)
Variante
- (în SUA) disfavor
Etimologie
Din franceza medie desfaveur.
Pronunție
- AFI: /dɪs'feɪvə(r)/
Substantiv
disfavour, pl. disfavours
- defavoare, dezaprobare, discreditare, dizgrație
- His lateness for the appointment had incurred her obvious disfavour.
Sinonime
Antonime
Verb
| Conjugarea verbului to disfavour | |
| Infinitiv | to disfavour |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
disfavours |
| Trecut simplu | disfavoured |
| Participiu trecut | disfavoured |
| Participiu prezent | disfavouring |
- a dezaproba, a mustra, a dezavua
- Her past performance meant that she was often disfavoured for important tasks.