Sari la conținut

disfavour

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din franceza medie desfaveur.

Pronunție

  • AFI: /dɪs'feɪvə(r)/


Substantiv

disfavour, pl. disfavours

  1. defavoare, dezaprobare, discreditare, dizgrație
    His lateness for the appointment had incurred her obvious disfavour.

Sinonime

Antonime


Verb


Conjugarea verbului
to disfavour
Infinitiv to disfavour
Prezent simplu
pers. 3 sg.
disfavours
Trecut simplu disfavoured
Participiu trecut disfavoured
Participiu prezent disfavouring
  1. a dezaproba, a mustra, a dezavua
    Her past performance meant that she was often disfavoured for important tasks.

Referințe