discredit

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : discrédit‎

română

Etimologie

Din franceză discrédit. Confer italiană discredito.

Pronunție

  • AFI: /dis'kre.dit/


Substantiv


Declinarea substantivului
discredit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ discredit invariabil
Articulat discreditul invariabil
Genitiv-Dativ discreditului invariabil
Vocativ ' '
  1. (rar) pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Compus din prefixul dis- + credit.

Pronunție

  • AFI: /dɪs'kredɪt/


Verb


Conjugarea verbului
to discredit
Infinitiv to discredit
Prezent simplu
pers. 3 sg.
discredits
Trecut simplu discredited
Participiu trecut discredited
Participiu prezent discrediting
  1. a discredita
    The evidence would tend to discredit such a theory.

Sinonime

Cuvinte derivate


Substantiv

discredit, pl. discredits

  1. discreditare, neîncredere, discredit

Referințe