disgust

catalană

(català)

Etimologie

Din verbul disgustar.

Pronunție

• (occidental) AFI: /dizˈɣust/
• (oriental) AFI: /dizˈɡust/

Substantiv

disgust m., disgustos pl.

1. neplăcere, displăcere; nenorocire
2. dezgust

Sinonime

• 1: desconsol, dolor, pena, penediment, pesar, recança, tristor
• 2: desgrat

Cuvinte derivate

• disgustar

---

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche desgouster ("a pierde pofta"); compus din des- + gouster, goster.

Pronunție

• AFI: /dɪsˈgʌst/
• AFI: /dɪˈskʌst/

Substantiv

disgust, (nenumărabil)

1. dezgust, aversiune, greață, repulsie

   With an air of disgust, she stormed out of the room.

Sinonime

• aversion, distaste, repulsion, revulsion

Cuvinte derivate

• disgustful
• disgusting
• disgustingly

Verb

Conjugarea verbului to disgust
Infinitiv	to disgust
Prezent simplu pers. 3 sg.	disgusts
Trecut simplu	disgusted
Participiu trecut	disgusted
Participiu prezent	disgusting

1. a (se) dezgusta, a (se) îngrețoșa, a (se) scârbi

   It disgusts me, to see her chew with her mouth open.

Sinonime

• nauseate, sicken

Referințe

• Dictionary.com
• Merriam-Webster