disgust

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

catalană

(català)

Etimologie

Din verbul disgustar.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /dizˈɣust/
  • (oriental) AFI: /dizˈɡust/


Substantiv

disgust m., disgustos pl.

  1. neplăcere, displăcere; nenorocire
  2. dezgust

Sinonime

Cuvinte derivate





engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche desgouster ("a pierde pofta"); compus din des- + gouster, goster.

Pronunție

  • AFI: /dɪsˈgʌst/
  • AFI: /dɪˈskʌst/


Substantiv

disgust, (nenumărabil)

  1. dezgust, aversiune, greață, repulsie
    With an air of disgust, she stormed out of the room.

Sinonime

Cuvinte derivate


Verb


Conjugarea verbului
to disgust
Infinitiv to disgust
Prezent simplu
pers. 3 sg.
disgusts
Trecut simplu disgusted
Participiu trecut disgusted
Participiu prezent disgusting
  1. a (se) dezgusta, a (se) îngrețoșa, a (se) scârbi
    It disgusts me, to see her chew with her mouth open.

Sinonime

Referințe