dit

Vezi și : DIT, -dit, D.I.T., D. I. T., dít, dît, địt, đít, -dít

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul dire („a zice, a spune”).

Pronunție

• AFI: /di/
•  Audio^fișier

Substantiv

dit m., dits pl.

1. (înv.) cuvânt, zicală

   Un dit notable, remarquable, mémorable.

2. (înv.) poveste, fabulă

   Le dit du bœuf.

Sinonime

• 2: conte, fable

Cuvinte apropiate

• dire

Adjectiv

Declinarea adjectivului dit
	Singular	Plural
Masculin	dit	dits
Feminin	dite	dites

1. zis, numit, denumit

   Charles V, dit le Sage.

Sinonime

• 1: appelé

Cuvinte derivate

• audit
• cedit
• dudit
• ledit
• mondit
• susdit

Etimologie

1. (forma de participiu trecut) Din franceză veche dit < latină dictus („zis, spus, rostit”).
2. (formele de prezent indicativ și trecut simplu) Din latină dīcit, forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru dīcō („a zice, a spune, a rosti”).

Pronunție

• AFI: /di/

Verb

1. forma de participiu trecut pentru dire.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru dire.
3. forma de persoana a III-a singular la trecut simplu pentru dire.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire