dire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din latină dirus.

Pronunție

  • AFI: /ˈdɑɪr/


Adjectiv

dire (comp. direr, sup. direst)

  1. groaznic, cumplit, fioros, grozav, nemaipomenit

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Anagrame





franceză

(français)

Etimologie

Din latină dicere.

Pronunție


Substantiv

dire m., dires pl.

  1. spunere
  2. zicală


Verb

  1. a zice, a spune

se dire

  1. a se zice

Cuvinte derivate

Conjugare

Infinitiv dire
Prezent continuu disant
Trecut continuu dit
Persoana singular plural
I II III I II III
Indicativ je tu il nous vous ils
Prezent dis dis dit disons dites disent
Imperfect disais disais disait disions disiez disaient
Trecut perfect dis dis dit dîmes dîtes dîrent
Viitor dirai diras dira dirons direz diront
Condițional dirais dirais dirait dirions diriez diraient
Subjunctiv que je que tu qu'il que nous que vous qu'ils
Prezent dise dises dise disions disiez disent
Imperfect disse disses dît dissions dissiez dissent
Imperativ - tu - nous vous -
dis disons dites





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină dīcere < dīcō.

Pronunție


Verb

  1. a zice, a spune
  2. a recita
  3. a avea înțelesul de, a însemna
  4. a gândi
  5. a admite

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Conjugare

Infinitiv dire
Gerunziu dicendo
Prezent perfect dicente
Trecut perfect detto
Persoana singular plural
I II III I II III
Indicativ io tu lui/lei noi voi loro
Prezent dico dici dice diciamo dite dicono
Imperfect dicevo dicevi diceva dicevamo dicevate dicevano
Mai mult ca perfect dissi dicesti disse dicemmo diceste dissero
Viitor dirò dirai dirà diremo direte diranno
Condițional direi diresti direbbe diremmo direste direbbero
Subjunctiv che io che tu che lui/che lei che noi che voi che loro
Prezent dica dica dica diciamo diciate dicano
Imperfect dicessi dicessi dicesse dicessimo diceste dicessero
Imperativ - tu lui/lei noi voi loro
dici dica diciamo dicete dicano