do

română

Etimologie

Din italiană do.

Pronunție

• AFI: /do/

Substantiv

1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei muzicale, situat pe treapta întâi din gama majoră-tip
2. Denumire a uneia dintre gamele muzicale (care începe cu sunetul do)
3. Coardă a unui instrument muzical, care emite sunetul do.

---

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medievala don, care provine din engleza veche dōn. Confer cu scoțiană dae, neerlandeză doen, germană tun.

Pronunție

• (SUA & MB) AHD: do͞o, IPA: duː/, SAMPA: /du:/
• (Australia) IPA: /dʉː/, SAMPA: /d}:/
•  Audio (US)^fișier

Verb

Conjugarea verbului to do
Infinitiv	to do
Prezent simplu pers. 3 sg.	does
Trecut simplu	did
Participiu trecut	done
Participiu prezent	doing

1. a face, a realiza, a crea.
2. a întreține relații sexuale cu cineva, ,,a o face" (jargon)
3. a fi obosit, leșinat