docent

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Dozent.

Pronunție

  • AFI: /do'ʧent/


Substantiv


Declinarea substantivului
docent
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ docent docenți
Articulat docentul docenții
Genitiv-Dativ docentului docenților
Vocativ docentule docenților
  1. (în alte țări) grad didactic onorific în învățământul superior, corespunzând de obicei aceluia de conferențiar; persoană care are acest grad.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe