drive

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din engleză drive.

Pronunție


Substantiv

  1. (la tenis) lovitură prin care mingea este expediată cu putere în terenul advers, razant cu plasa.


Traduceri

Anagrame

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie drīven < engleza veche drīfan.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
to drive
Infinitiv to drive
Prezent simplu
pers. 3 sg.
drives
Trecut simplu drove
Participiu trecut driven
Participiu prezent driving
  1. a conduce, a șofa
    He is driving the car. - el conduce mașina
  2. a mâna
  3. a transporta, a duce
    I'm driving these pigs to the slaughter house.


Substantiv

drive, pl. drives

  1. conducere, mers, curs, plimbare

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii