deriva

română

Din franceză dériver < latină derivare.

(v.intranz.) (mai ales la pers. 3) a se trage, a proveni, a rezulta din...
(v.intranz.) (lingv.)
1. (despre limbă, cuvinte și sensul lor) a-și trage originea din...; (tranz.) a arăta proveniența unui cuvânt din altul.
2. (despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin prep. „de la”) a se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix.
(v.tranz.) a abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal.
(v.tranz.) a îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale.
(v.tranz.) a ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar.
(v.tranz.) (mat.) a calcula derivata unei funcții.
(v.intranz.) (despre un vas plutitor) a se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent; a devia.