dualitate

română

Etimologie

Din franceză dualité < latină dualitas.

Pronunție

• AFI: /du.a.liˈta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului dualitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dualitate	dualități
Articulat	dualitatea	dualitățile
Genitiv-Dativ	dualității	dualităților
Vocativ	dualitate	dualităților

1. calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă; coexistență a două principii sau a două elemente diferite, opuse.
2. ansamblu format din două elemente diferite, opuse.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online