eșichier
română
Etimologie
Din franceză échiquier.
Pronunție
- AFI: /e.ʃi.ki'er/
Substantiv
| Declinarea substantivului eșichier | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | eșichier | eșichiere |
| Articulat | eșichierul | eșichierele |
| Genitiv-Dativ | eșichierului | eșichierelor |
| Vocativ | eșichierule | eșichierelor |
- dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri, cu intervale uniforme între ele.
- dispozitiv în care trupele unei unități, așezate masat în careuri, sunt despărțite prin intervale egale.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online