editor

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Editor

română

Etimologie

Din franceză éditeur < latină editor, editoris.

Pronunție

  • AFI: /e.di'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
editor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ editor editori
Articulat editorul editorii
Genitiv-Dativ editorului editorilor
Vocativ editorule editorilor
  1. persoană care editează o operă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din latină medie, care provine din latină târzie ēditor, din ēditus < din ēdō ‎(„a edita, a publica”).

Pronunție

  • (oriental) AFI: /ə.ðiˈto//
  • (occidental) AFI: /e.ðiˈto/, /e.ðiˈtoɾ/


Substantiv

editor m., editors pl.

  1. (publ.) editor, redactor
  2. (inform.) editor

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe





engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din latină medie, care provine din latină târzie ēditor, din ēditus < din ēdō ‎(„a edita, a publica”).

Pronunție

  • AFI: /ˈɛdɪtə(ɹ)/


Substantiv

editor, pl. editors

  1. editor, revizor, corector
  2. (publ.) editor, redactor
    Julie became the editor of the school newspaper.
  3. (cinem.) monteză
  4. (inform.) editor
  5. (cinem.) montor

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină medie, care provine din latină târzie ēditor, din ēditus < din ēdō ‎(„a edita, a publica”).

Pronunție

  • AFI: /e.diˈtoɾ/


Substantiv

editor m., editores pl.

  1. editor, revizor, corector
  2. (publ.) editor, redactor
    O editor não quis publicar a obra.
  3. (inform.) editor
    O “OpenOffice” é um editor de texto livre.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină medie, care provine din latină târzie ēditor, din ēditus < din ēdō ‎(„a edita, a publica”).

Pronunție

  • AFI: /e.ðiˈtoɾ/


Substantiv

editor m., editores pl.

  1. (publ.) editor, redactor
  2. (inform.) editor

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe