educator

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză éducateur < latină educator, educatoris.

Pronunție

  • AFI: /e.du.ka'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
educator
Singular Plural
Masculin educator educatori
Feminin educatoare educatoare
Neutru educator educatoare
  1. care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
educator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ educator educatori
Articulat educatorul educatorii
Genitiv-Dativ educatorului educatorilor
Vocativ educatorule educatorilor
  1. persoană care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe