electromagnet

română

Etimologie

Din germană Elektromagnet.

Pronunție

• AFI: /e.lek.tro.mag'net/

Substantiv

Declinarea substantivului electromagnet
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	electromagnet	electromagneți
Articulat	electromagnetul	electromagneții
Genitiv-Dativ	electromagnetului	electromagneților
Vocativ	electromagnetule	electromagneților

1. bucată de oțel care capătă proprietăți magnetice când, printr-un fir metalic care o înfășoară, trece un curent electric.
2. corp feromagnetic magnetizat temporar.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online