Sari la conținut

eleganță

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză élégance < latină elegantia.

Pronunție

  • AFI: /e.le'gan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
eleganță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ eleganță invariabil
Articulat eleganța invariabil
Genitiv-Dativ eleganței invariabil
Vocativ eleganță invariabil
  1. calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu grație.
  2. distincție în limbaj, în stil etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=eleganță&oldid=873221”