expira

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză expirer < latină expirare.

Pronunție

  • AFI: /eks.pi'ra/


Verb


Conjugarea verbului
expira
Infinitiv a expira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
expir
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să expire
Participiu expirat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a elimina din plămâni aerul.
  2. (v.intranz.) (despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) a înceta să mai fie valabil.
    A expirat termenul de garanție.
  3. (v.intranz.) (despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) a se împlini, a se termina.
    Expiră data la care trebuia făcută plata.
  4. (v.intranz.) (fig.) a muri, a pieri.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Derivat regresiv din expirar

Pronunție

  • AFI: /ɛk.spi.ʁa/


Verb

expira

  1. forma de persoana a III-a singular la trecut simplu pentru expirer
    română: (el/ea) expirau





spaniolă

(español)

Etimologie

Derivat regresiv din expirar

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

expira

  1. forma de persoana a III-a singular la indicativ prezent pentru expirar
    română: (el/ea) expiră
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru expirar
    română: (tu) expiră!