emanatism
română
Etimologie
Din germană Emanatism, franceză émanatisme.
Pronunție
- AFI: /e.ma.na'tism/
Substantiv
| Declinarea substantivului emanatism | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | emanatism | invariabil |
| Articulat | emanatismul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | emanatismului | invariabil |
| Vocativ | emanatismule | invariabil |
- doctrină religioasă-filozofică de tendință panteistă, potrivit căreia lumea nu este rezultatul unui act de creație, ci s-a născut din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online