envy

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie envie, care provine din franceza veche envie < latină invidia ("invidie"); din invidere "a privi cu răutate".

Pronunție

• AFI: /ˈɛnvi/

Substantiv

envy, (nenumărabil și numărabil; pl. envies

1. invidie, gelozie, pizmă

   I was green with envy when I saw his new car.

Sinonime

• (rar) jealousy, (fig.) malevolence

Cuvinte derivate

• envious
• enviousness

Verb

Conjugarea verbului to envy
Infinitiv	to envy
Prezent simplu pers. 3 sg.	envies
Trecut simplu	envied
Participiu trecut	envied
Participiu prezent	envying

1. a invidia, a pizmui

   I envy your success.

Referințe

• Dictionary.com
• Merriam-Webster