eristică

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din eristic.

Pronunție

  • AFI: /e'ris.ti.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
eristică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ eristică eristice
Articulat eristica eristicele
Genitiv-Dativ eristicei eristicelor
Vocativ eristico eristicelor
  1. artă a disputei, a controversei, care folosește argumente subtile sau recurge la artificii sofisticate.
  2. adeptă a eristicii.


Traduceri

Anagrame

Referințe