nesfârșit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ne- + sfârșit.

Pronunție

  • AFI: /nes.fɨr'ʃit/


Substantiv


Declinarea substantivului
nesfârșit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nesfârșit nesfârșituri
Articulat nesfârșitul nesfârșiturile
Genitiv-Dativ nesfârșitului nesfârșiturilor
Vocativ nesfârșitule nesfârșiturilor
  1. ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit.
  2. eternitate, veșnicie.

Locuțiuni


Traduceri

Etimologie

Din ne- + sfârșit.

Pronunție

  • AFI: /nes.fɨr'ʃit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
nesfârșit
Singular Plural
Masculin nesfârșit nesfârșiți
Feminin nesfârșită nesfârșite
Neutru nesfârșit nesfârșite
  1. care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini: etern, veșnic; infinit.
  2. foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens.
  3. (adverbial) extrem de..., foarte.


Traduceri

Referințe