permanent

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză permanent.

Pronunție

  • AFI: /per.ma'nent/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
permanent
Singular Plural
Masculin permanent permanenți
Feminin permanentă permanente
Neutru permanent permanente
  1. care există, care durează mereu sau mult timp fără a se schimba, care se petrece fără întrerupere; necontenit, neîntrerupt.
  2. care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitând anumite atribuții.
    Comisie permanentă.
  3. (despre salariați) care este angajat definitiv în schema unei întreprinderi sau instituții sau care este asimilat salariaților din schemă.
  4. (în vechea armată) care presta serviciul militar fără întrerupere.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe