permanent

română

Etimologie

Din franceză permanent.

Pronunție

• AFI: /per.ma'nent/

Adjectiv

Declinarea adjectivului permanent
	Singular	Plural
Masculin	permanent	permanenți
Feminin	permanentă	permanente
Neutru	permanent	permanente

1. care există, care durează mereu sau mult timp fără a se schimba, care se petrece fără întrerupere; necontenit, neîntrerupt.
2. care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitând anumite atribuții.

   Comisie permanentă.

3. (despre salariați) care este angajat definitiv în schema unei întreprinderi sau instituții sau care este asimilat salariaților din schemă.
4. (în vechea armată) care presta serviciul militar fără întrerupere.

Cuvinte derivate

• nepermanent
• permanentiza

Cuvinte compuse

• ondulație permanentă
• păr permanent
• armată permanentă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online