expertă
română
Etimologie
Din expert.
Pronunție
- AFI: /eks'per.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului expertă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | expertă | experte |
| Articulat | experta | expertele |
| Genitiv-Dativ | expertei | expertelor |
| Vocativ | experto | expertelor |
- persoană care posedă cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; specialistă de mare clasă.
- (spec.) persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online