expirare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a expira.

Pronunție

  • AFI: /eks.pi'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
expirare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ expirare expirări
Articulat expirarea expirările
Dativ-Genitiv expirării expirărilor
Vocativ expirare expirărilor
  1. faptul de a expira; expirație, săvârșire; împlinire.
  2. scadență a unui termen.


Traduceri

Referințe