extravaganță
Etimologie
Din franceză extravagance.
Pronunție
- AFI: /eks.tra.va'gan.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului extravaganță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | extravaganță | extravaganțe |
| Articulat | extravaganța | extravaganțele |
| Genitiv-Dativ | extravaganței | extravaganțelor |
| Vocativ | extravaganță | extravaganțelor |
- purtare, ținută, atitudine ieșite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudățenie, bizarerie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online