făcălui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Confer făcăleț.

Pronunție

  • AFI: /fə.kə.lu'i/


Verb


Conjugarea verbului
făcălui
Infinitiv a făcălui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
făcăluiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să făcăluiască
Participiu făcăluit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe