făcălui
Etimologie
Confer făcăleț.
Pronunție
- AFI: /fə.kə.lu'i/
Verb
| Conjugarea verbului făcălui | |
| Infinitiv | a făcălui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
făcăluiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să făcăluiască |
| Participiu | făcăluit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) (reg.) a amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online