facultate

română

Etimologie

Din franceză faculté < latină facultas, facultatis.

Pronunție

• AFI: /fa.kul'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului facultate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	facultate	facultăți
Articulat	facultatea	facultățile
Genitiv-Dativ	facultății	facultăților
Vocativ	facultate	facultăților

1. capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine.
2. însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se dezvolta, a realiza ceva.
3. unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de un decan și cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele, pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• afectatul

Referințe

• DEX '98 via DEX online