fanfară

română

Etimologie

Din franceză fanfare.

Pronunție

• AFI: /fan'fa.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului fanfară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fanfară	fanfare
Articulat	fanfara	fanfarele
Genitiv-Dativ	fanfarei	fanfarelor
Vocativ	fanfară	fanfarelor

1. ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) și de percuție.
2. (rar) instrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale).
3. (înv.) compoziție muzicală executată de o fanfară sau la un instrument de suflat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online