fedeleș

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din maghiară fedeles.

Pronunție

  • AFI: /fe.de'leʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
fedeleș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fedeleș fedeleșuri
Articulat fedeleșul fedeleșurile
Genitiv-Dativ fedeleșului fedeleșurilor
Vocativ fedeleșule fedeleșurilor
  1. butoiaș mic, de forme diferite, în care țăranii își țin apa când lucrează la câmp.

Expresii

  • (adverbial) A lega fedeleș = a lega strâns și bine ca să nu poată scăpa; a lega cobză


Traduceri

Referințe