fermecătorie
Etimologie
Din fermecător + sufixul -ie.
Pronunție
- AFI: /fer.me.kə.to'ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului fermecătorie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fermecătorie | fermecătorii |
| Articulat | fermecătoria | fermecătoriile |
| Genitiv-Dativ | fermecătoriei | fermecătoriilor |
| Vocativ | fermecătorie | fermecătoriilor |
- (pop.) faptul de a face farmece sau vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online