fetiș

română

Etimologie

Din franceză fétiche.

Pronunție

• AFI: /fe'tiʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului fetiș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fetiș	fetișuri
Articulat	fetișul	fetișurile
Genitiv-Dativ	fetișului	fetișurilor
Vocativ	fetișule	fetișurilor

1. obiect considerat ca fiind înzestrat cu o forță magică, supranaturală, capabil să dea ajutor celui care îl posedă, îl poartă etc. amuletă, talisman.
2. (fig.) idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, nejustificate.

Cuvinte derivate

• fetișiza

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• sfeti

Referințe

• DEX '98 via DEX online