fickle

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie fikil, fikil, care provine din engleză veche ficol ‎(„șiret, viclean, înșelător”); echivalent cu fike +‎ -le. Confer fike.

Pronunție

  • AFI: /ˈfɪkəl/


Adjectiv

fickle (comp. fickler sau more fickle, sup. ficklest sau most fickle)

  1. (despre persoane) capricios, schimbător, inconstant
    She was a fickle lover.
  2. (despre obiecte; fig.) schimbător, inconstant
    Better get used to fickle weather around these parts.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Etimologie

Din engleză medie fikelen, din fikel. Înrudit cu germană de jos fikkelen și germană ficklen, ficheln.

Verb


Conjugarea verbului
to fickle
Infinitiv to fickle
Prezent simplu
pers. 3 sg.
fickles
Trecut simplu fickled
Participiu trecut fickled
Participiu prezent fickling
  1. a înșela, a linguși
  2. (în Anglia; reg.) a uimi, a deruta, a zăpăci

Sinonime

Referințe