filacteră

română

Variante

• filacteriu

Etimologie

Din franceză phylactère.

Pronunție

• AFI: /fi.lak'te.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului filacteră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	filacteră	filactere
Articulat	filactera	filacterele
Genitiv-Dativ	filacterei	filacterelor
Vocativ	filacteră	filacterelor

1. bucată de pergament cu versete din Biblie, purtată ca talisman de vechii evrei.
2. inscripție în formă de banderolă (pe monumente).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online