banderolă

română

Etimologie

Din franceză banderole.

Pronunție

• AFI: /ban.de'ro.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului banderolă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	banderolă	banderole
Articulat	banderola	banderolele
Genitiv-Dativ	banderolei	banderolelor
Vocativ	banderolă	banderolelor

1. fâșie de hârtie lipită în jurul unui ambalaj sau pe locul lui de deschidere, ca mijloc de control al integrității mărfii ambalate.
2. bandă de hârtie care împiedică deschiderea unui volum recent apărut și pe care se imprimă de obicei reclama editurii.
3. brasardă.
4. steguleț care servește ca semn distinctiv (prins în vârful unei lănci, al unui catarg etc.).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• elaborând

Referințe

• DEX '98 via DEX online