firimitură

română

Din fărâmă + sufixul -ătură (după fir).

Declinarea substantivului firimitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	firimitură	firimituri
Articulat	firimitura	firimiturile
Genitiv-Dativ	firimiturii	firimiturilor
Vocativ	firimitură	firimiturilor

bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; (p.gener.) bucată foarte mică dintr-un aliment.