fărâmă
română
Etimologie
Din albaneză thërrime.
Pronunție
- AFI: /fə'rɨ.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului fărâmă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fărâmă | fărâme |
| Articulat | fărâma | fărâmele |
| Genitiv-Dativ | fărâmei | fărâmelor |
| Vocativ | fărâmă | fărâmelor |
- bucată mică rămasă din ceva (după ce s-a sfărâmat, s-a spart, s-a rupt etc.); fiecare dintre bucățelele în care s-a împărțit un obiect (în urma sfărâmării, spargerii, ruperii).
Cuvinte derivate
Expresii
- A (se) face (mici sau mii și) fărâme = a (se) sfărâma
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online