fărâmă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din albaneză thërrime.

Pronunție

  • AFI: /fə'rɨ.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fărâmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fărâmă fărâme
Articulat fărâma fărâmele
Genitiv-Dativ fărâmei fărâmelor
Vocativ fărâmă fărâmelor
  1. bucată mică rămasă din ceva (după ce s-a sfărâmat, s-a spart, s-a rupt etc.); fiecare dintre bucățelele în care s-a împărțit un obiect (în urma sfărâmării, spargerii, ruperii).

Cuvinte derivate

Expresii

  • A (se) face (mici sau mii și) fărâme = a (se) sfărâma


Traduceri

Referințe