flotor

română

Etimologie

Din franceză flotteur.

Pronunție

• AFI: /flo'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului flotor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	flotor	flotoare
Articulat	flotorul	flotoarele
Genitiv-Dativ	flotorului	flotoarelor
Vocativ	flotorule	flotoarelor

1. nume dat unor obiecte care plutesc la suprafața apei, destinate să efectueze măsurători sau reglaje ori să susțină la suprafață corpuri submersibile; plutitor.

Cuvinte compuse

• flotor de hidroavion

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online